Acasa
Despre noi
Despre APMR  |  Cooperare  |  Protocoale  |  Programe  |  Galerie foto/video  | 
Filiale
Ardeal  |  Banat  |  Bucuresti  |  Dobrogea  |  Moldova  |  Muntenia  | 
Legislatie
Forum membri APMR Contact
Ce este medierea
Cine sunt mediatorii
Cum devin membru
Cauta un mediator
Intreaba un mediator
Noutati
Intrebari si raspunsuri
Cazuri de succes
Despre noi » Programe » STRATEGIA DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII LA NIVELUL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI (2011-2016)

STRATEGIA DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII
LA NIVELUL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

(2011-2016)

 

A. CONTEXT SOCIO-ECONOMIC

În ultimii ani, populaţia Municipiului Bucureşti a înregistrat oficial creşteri mici; totuşi, date neoficiale arată că Bucureşti este zilnic tranzitat de circa 1.000.000 de cetăţeni care au domiciliul în alte localităţi. În migrarea din/în Bucureşti sunt implicate, în principal, persoane ce locuiesc în judeţele de graniţă cu Capitala.

Tinerii cu vârsta cuprinsă între 19-29 de ani reprezintă 18% din populaţie, în timp ce vârstnicii (peste 60 de ani) reprezintă 19%. Cu şanse mici în ceea ce priveşte accederea la un loc de muncă, tinerii se regăsesc în proporţie semnificativă printre autorii de infracţiuni. La antipod vârstnicii, lipsiţi de ajutor permanent, cad adeseori victime infractorilor.

Criza socio-economică a determinat o creştere a infracţionalităţii, în special pe segmentul criminalităţii stradale. Mica criminalitate accentuează sentimentul de nesiguranţă al populaţiei, conducând la lipsa de reacţie a cetăţenilor: doar 10,8% dintre martorii unei infracţiuni anunţă Poliţia şi oferă acesteia informaţiile pe care le deţine.

          Consumul de alcool şi droguri favorizează violenţele, atât pe cele comise în spaţii publice, cât şi pe cele intrafamiliale. Aproximativ 25% dintre omoruri sunt cauzate de conflictele domestice.

          Violenţa se identifică şi în mediul şcolar. După 5 ani de mediatizare excesivă a incidentelor în şcoli, în anumite unităţi de învăţământ violenţele devin repetitive. Absenteismul şcolar este ridicat, pe când părinţii, prea ocupaţi cu asigurarea traiului de mâine, ajung pe locul unu într-un top european al necunoaşterii propriilor lor copii.

          Cauzele criminalităţii sunt complexe: sociale, culturale, educaţionale etc., fapt ce arată clar că o singură instituţie nu poate să ducă singură lupta cu criminalitatea. De altfel, o serie de instituţii, în funcţie de competenţe, dar şi sectorul neguvernamental au abordat latura preventivă, desfăşurând proiecte în parteneriat.

          Dacă iniţiativa există, şi există chiar şi bunele practici formate în ani de experienţă, activitatea se desfăşoară încă fragmentat, fără o viziune,  fără o acţiune unitară, organizată şi fără un feed-back integrat. Informaţia nu circulă între instituţii. Bazele de date sunt eterogene şi ele nu redau adevărata dimensiune a fenomenului. Colaborarea între instituţii se bazează mai mult pe aspectul relaţional, în lipsa unei proceduri care să reglementeze intervenţia în echipă multidisciplinară.

          17 state europene implementează strategii de prevenire a criminalităţii. România nu are în prezent o astfel de strategie.  Pe domenii sectoriale, există însă strategii (antidrog, trafic de persoane) sau demersuri pentru elaborarea strategiilor (prevenirea terţiară/ a recidivei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor). În timp ce alte state europene alocă între 0,5 şi 4 euro/locuitor/an, pentru activitatea de prevenire, în România activitatea de prevenire a criminalităţii se desfăşoară cu buget zero.

 

B. SOLUŢIA

          La nivelul Municipiului Bucureşti s-a elaborat Strategia de prevenire a criminalităţii, rod al muncii în echipă, desfăşurată atât de instituţiile statului cât şi de organizaţiile neguvernamentale. Implementarea acesteia se va face de către toate instituţiile enumerate mai jos, în funcţie de competenţe. Coordonarea şi controlul implementării vor fi asigurate de Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti.

 

C. CONTEXT INSTITUŢIONAL

În lume, există structuri de prevenire a criminalităţii cu o bogată experienţă, unele având chiar o vechime de peste 40 de ani (Marea Britanie, 1966).

În România, activitatea de prevenire a criminalităţii este în principal gestionată de Poliţie, cu sprijinul societăţii civile. Structurile de prevenire s-au înfiinţat în Poliţia Română în 1994, în fiecare inspectorat de poliţie judeţean (coordonate de Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, din Inspectoratul General al Poliţiei Române), din necesitatea adaptării intervenţiei acesteia la nevoile şi practicile europene. Astfel, Poliţia Română a făcut paşi mari şi decisivi în consolidarea identităţii ei europene, intervenţia sa fiind, deopotrivă, una proactivă şi reactivă.

          După integrarea României în Uniunea Europeană, structura de prevenire a criminalităţii a devenit membru cu drepturi depline al Reţelei Europene de Prevenire a Criminalităţii, reţea constituită în mai 2001, prin Decizia Consiliului Uniunii Europene (2001/427/JHA), ca urmare a iniţiativei Franţei şi Suediei (www.eucpn.org).

          Alături de Poliţia Capitalei (DGPMB) şi în parteneriat cu aceasta, au atribuţii cu rol în prevenirea criminalităţii, următoarele instituţii, reprezentate la nivel local de:

·         Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti

·         Direcţia Generală a Jandarmeriei Municipiului Bucureşti (DGJMB)

·         Poliţiile locale de sector şi Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti (PLMB)

·         Inspectoratele şcolare de sector şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB)

·         Justiţia – Serviciul Probaţiune la nivelul Municipiului Bucureşti

·         Direcţia de Sănătate Publică (DSP)

·         Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a drepturilor copilului, de sector (DGASPC) şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB)

·         Autorităţile locale ale Municipiului Bucureşti

Parteneri importanţi vor contribui, de asemenea, la creşterea siguranţei în Municipiul Bucureşti, alături de instituţiile statului :

·         Cetăţenii

·         Sectorul neguvernamental

·         Mass-media

·         Mediul de afaceri.

 

C. PRINCIPIILE ACTIVITĂŢII DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII

·         Principiul spaţialităţii – acţiunea preventivă se va încadra într-un teritoriu determinat (sector, secţie, cartier, comunitate), implicând intervenţii ale structurilor locale şi centrale;

·         Principiul contractualizării – impune participarea statului; potrivit acestui principiu, acţiunile de prevenire trebuie să fie continue;

·         Principiul parteneriatului social – în realizarea unei preveniri eficiente trebuie să se colaboreze cu diferiţi actori sociali, inclusiv populaţia trebuie implicată în acest gen de activitate;

·         Principiul cooperării şi utilităţii sociale – necesitatea implicării tuturor instituţiilor abilitate în prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, precum şi a societăţii civile, este pe deplin dată de nevoile specifice ale populaţiei;

·         Principiul transparenţei şi apropierii de comunitate (proximităţii) – actorii activităţii de prevenire trebuie să se apropie de populaţie, de acea categorie a acesteia pentru care se realizează prevenirea; proximitatea se realizează prin crearea unei legături parteneriale pe axa poliţie – cetăţeni - instituţii publice şi private (unităţi şcolare, biserică, mediu de afaceri, ONG-uri, mass-media, autorităţi publice locale);

·         Principiul priorităţii măsurilor preventive, faţă de cele coercitive – translatarea centrului de greutate al politicilor penale şi al strategiilor de combatere a criminalităţii din zona represivă, către o zonă preventivă şi de reinserţie socială;

·         Principiul legalităţii – întreaga activitate de reducere a infracţionalităţii se desfăşoară cu respectarea prevederilor Constituţiei şi a legislaţiei în vigoare, precum şi cu respectarea convenţiilor internaţionale la care România este parte;

·         Principiul evitării stigmatizării- acţiunile preventive se vor desfăşura astfel încât se va evita prevenirea revictimizării;

·         Principiul respectării diferenţelor culturale – activităţile de prevenire vor ţine cont de particularităţile culturale ale zonei, respectând dreptul minorităţilor la liberă exprimare;

·          Principiul proporţionalităţii intervenţiei – intervenţia preventivă va fi proporţională cu nevoia de siguranţă exprimată de populaţie şi cu starea infracţională.

 

D. CADRUL JURIDIC

         Recomandarea R (87)19 a Comitetului de Miniştri ai statelor membre, privind organizarea şi prevenirea criminalităţii

         Constituţia României, republicată

         Strategia de Securitate Naţională

         Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare

         Legea 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române

         Legea 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române

         Legea 155/2010 privind înfiinţarea Poliţiei locale

         Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor

         Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

         Legea 272/2004 pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului

         Legea  487/2002,  privind sănătatea mintală

         Legea 61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

         Legea 35/2007 completată cu legea 29/2010 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ

         HG 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state.

         HG 1040 din 2010 pentru aprobarea Strategiei Naţionale de Ordine Publică (2010-2013)

         OG 26 din 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare

         Legea 192 din 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Legea profesiei de mediator consolidată, cu modificările şi completările ulterioare

         Convenţia ONU  privind drepturile copilului

         Norme instituţionale interne.

 

E. MANTRA (VIZIUNE, MISIUNE, VALORI)

Viziunea - În 2016, în Bucureşti, instituţiile statului, sectorul neguvernamental, sectorul privat şi media vor acţiona împreună, în sistem integrat, pentru prevenirea infracţionalităţii şi creşterea gradului de siguranţă comunitară.

Misiunea  - Misiunea Prevenirii este aceea de a reda comunităţilor coeziunea internă, astfel încât fiecare cetăţean în parte să fie interesat de siguranţa sa şi a colectivităţii în care trăieşte şi fiecare comunitate să protejeze viaţa şi proprietatea membrilor ei.

Valorile – „siguranţa” şi „încrederea”.

 

F. DEFINIREA TERMENILOR

·         Prevenirea criminalităţii – reprezintă ansamblul măsurilor menite să reducă ori să contribuie la reducerea criminalităţii, a prejudiciilor cauzate de aceasta şi a sentimentului de insecuritate al cetăţenilor, prin împiedicarea directă a activităţilor infracţionale şi/sau prin politici şi intervenţii destinate reducerii potenţialului criminogen şi cauzelor criminalităţii.

·         Prevenire socială – este un tip particular de prevenire care constă în acţiuni de educaţie care au rolul de a opri evoluţia individului spre inadaptare şi antisocialitate, apelând la instituţii şi specialişti. Are două forme: prevenirea prin dezvoltare mintală (socializare), orientată spre individ şi familie (creşterea competenţelor educative ale acesteia) şi prevenirea comunitară, realizată prin acţiuni la nivelul cartierului sau a localităţii (informare, educare/pregătirea antiinfracţională şi antivictimală).

·         Prevenire situaţională – este un tip particular de prevenire, centrat pe protejarea persoanelor şi a bunurilor.

·         Delincvenţă juvenilă – ansamblul abaterilor şi încălcărilor de norme sociale, sancţionate juridic, săvârşite de minori.

·         Violenţă în familie – reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. Constituie, de asemenea, violenta in familie, împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. Membrul de familie este definit în Legea 217/2003.

·         Infracţionalitate stradală – totalitatea infracţiunilor având ca mediu de desfăşurare strada, inclusiv furturile din locuinţe.

·         Siguranţă publică – reprezintă sentimentul de linişte şi încredere pe care îl conferă cetăţenilor instituţiile statului, prin aplicarea măsurilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice. Se realizează prin parteneriatul cu societatea civilă.

·         Sistem integrat – sistem de lucru în care activităţile diferitelor instituţii şi organizaţii se desfăşoară în interdependenţă (viziune şi acţiune unitară).

·         Echipă multidisciplinară – echipă formată din membri ai diferitelor instituţii şi organizaţii care acţionează în acelaşi sens, având un scop comun.

·         Vulnerabilitatea – este existenţa unei slăbiciuni care permite unei ameninţări existente ori potenţiale să producă o pagubă.

·         Risc victimal- existenţa unei probabilităţi ca o existenţă ameninţătoare să fie capabilă de a produce o pagubă unei persoane.

·         Incident violent  întâmplare neaşteptată care apare în desfăşurarea unei acţiuni, cu caracter contravenţional sau penal.

 

G. OBIECTIV GENERAL

Creşterea gradului de siguranţă publică în Municipiul Bucureşti.

 

H. OBIECTIVE SPECIFICE (SECTORIALE)

·         Integrarea bazelor de date

·         Intervenţia preventivă integrată, în echipă multidisciplinară

·         Informarea potenţialelor victime/potenţialilor infractori

·         Creşterea interesului comunităţilor locale pentru nevoile membrilor săi

·         Adaptarea legislaţiei în domeniu, la situaţia reală

 

I.  SUSTENABILITATEA

          Strategia acoperă un domeniu (cel al prevenirii primare şi secundare), nereglementat suficient. Creează la nivel local reţele multidisciplinare de intervenţie preventivă. Sensibilizează şi implică comunitatea şi autorităţile locale în gestionarea propriei siguranţe.

          După finalizarea şi aprobarea Strategiei de prevenire a criminalităţii la nivelul Municipiului Bucureşti, aceasta va fi integrată cu strategiile existente, pe domenii precum crima organizată şi recidiva.

          La nivelul Municipiului Bucureşti au fost identificate trei priorităţi, pentru care au fost elaborate strategii sectoriale, fundamentate pe diagnoze.  Acestea sunt:

A.    Prevenirea delincvenţei juvenile

B.     Prevenirea violenţei în familie

C.     Prevenirea infracţionalităţii stradale.

Pentru realizarea strategiilor sectoriale s-a folosit metoda „Ciclului T” al planificării strategice.

 

J. BUGETAREA STRATEGIEI

          Prezenta strategie va fi prezentată, în vederea identificării surselor de finanţare, Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi consiliilor locale ale sectoarelor 1 - 6.

          Strategia este avizată de AutoritateaTeritorială de Ordine Publică.

          Vor fi încheiate parteneriate cu reprezentanţii mediului privat şi mass-media.

 

K. EVALUAREA STRATEGIEI

Prezenta strategie va fi supusă consultării publice şi va conţine date ce au rezultat din aceasta.

Fiecare activitate este în responsabilitatea directă a unei instituţii care are rolul de a coordona grupurile multidisciplinare (să faciliteze întâlnirea acestora, să faciliteze identificarea soluţiilor şi, în final, să facă raportarea către instituţia care gestionează strategia sectorială).

Managerul fiecărei strategii sectoriale va integra toate datele şi va face o raportare semestrială către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii.

Managerii strategiilor sectoriale sunt:

·         Delincvenţa juvenilă  – Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti

·         Violenţa în familie – Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti

·         Siguranţa stradală - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

Toţi managerii vor comunica date către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti – Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii.

La jumătatea perioadei de implementare grupurile de lucru reunite, pe baza rapoartelor întocmite, vor analiza rezultatele şi vor propune revizuirea Strategiei, dacă este cazul.

Anual, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, prin Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii, va prezenta un raport de activitate Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti.

Tot anual se va face un raport de comunicare publică privind stadiului implementării strategiei.

După aprobarea Strategiei de prevenire a criminalităţii la nivelul Municipiului Bucureşti, rolul Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti va fi acela de coordonare şi control a realizării sarcinilor. Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti va fi şi punctul focal de comunicare, gestionând în relaţia cu mass-media toate datele care vor fi făcute publice ca urmare a implementării strategiei.

Proiectele şi campaniile identificate ca „bune practici” vor fi derulate un an de zile, prin implicarea tuturor instituţiilor şi organizaţiilor membre ale grupului de lucru, potrivit competenţelor (la prezenta strategie se vor adăuga anual anexa 2 – proiecte şi campanii care au avut efect în anul anterior şi constituie exemple de „bune practici” şi anexa 3 - legislaţia identificată, în anul în curs, a nu mai fi de actualitate).

Strategia va beneficia de un site propriu (comun celor trei sectoare prioritare); Centrul de informare şi documentare publică va fi unic, de preferinţă integrat Centrului de Informare şi Relaţii cu Publicul al Municipiului Bucureşti, deschis de Primăria Generală a Capitalei



 

 

 

 

I. STRATEGIA SECTORIALĂ DE PREVENIRE A DELINCVENŢEI JUVENILE

 

UNDE SUNTEM?

·         Există mai multe baze de date cuprinzând incidentele violente în şcoli şi licee, în funcţie de instituţia sesizată: unitate de învăţământ, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Poliţie (prin 112 sau la secţii). Aceste baze de date nu sunt integrate şi nu există o unică instituţie care să aibă o proiecţie reală asupra problemei.

·         Nu există o bază de date unitară şi completă cu privire la violenţele comise de minori în afara mediului şcolar.

·         Copilul este privit de instituţiile statului ca o entitate individuală şi nu în context familial şi social; nu există date suficiente despre familia copilului (care-i poate oferi modelul de viaţă şi comportament) şi nici despre mediul în care acesta trăieşte.

·         Deşi nu s-au structurat încă unităţi de învăţământ în care violenţa să fie o normalitate statistică, analiza realizată pe o perioadă mai mare de timp (3 ani) arată că există tendinţe de concentrare a incidentelor în anumite şcoli şi licee.

·         Majoritatea conflictelor în şcoli au, din perspectivă individuală, drept cauze: nevoia de dominare (62%), răzbunarea (47%), invidia (43%), teribilismul (32%) – sursa: Centrul Municipiului Bucureşti de Asistenţă Psihopedagogică.

·         În Bucureşti se înregistrează o rată mare a absenteismului şcolar, comparativ cu normele impuse de regulamentul şcolar. Astfel: învăţământ primar - 8 absenţe nemotivate/an/elev, învăţământ gimnazial – 31 absenţe nemotivate/an/elev, învăţământ liceal şi SAM – 68 absenţe nemotivate/an/elev- sursa: Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti

·         Un studiu al Poliţiei Capitalei, realizat patru ani consecutivi (2006-2009), arăta că numărul grupurilor de copii care se manifestau în stradă, prin comportamente predelincvente sau delincvente, în urma abandonului şcolar şi/sau familial era de circa 20/an, fiecare grup având câte 4-6 membri. În aceste grupuri se consuma frecvent alcool şi uneori, droguri, iar în unele acţionau persoane care se eliberaseră din penitenciar, având un rol important în învăţarea de către minori a tehnicilor de reuşită infracţională.

·         Există o problemă în identificarea şi, mai ales, în tratarea copiilor cu ADHD, urmare – în special -  a opoziţiei părinţilor. Există ipoteza potrivit căreia 2% dintre elevi au ADHD, fără a fi încă verificată.

·         Potrivit unui studiu al Centrului Municipiului Bucureşti de Asistenţă Psihopedagogică, circa 60% dintre copii sunt agresaţi deopotrivă, în familie şi la şcoală. Cu toate acestea, nu există obligativitatea raportării către Poliţie, nici de către şcoală, nici de către sistemul medical, a cazurilor de violenţă domestică identificate sau a suspiciunilor legate de astfel de fapte.

·         Conflictele în şcoli degenerează spontan, din cele verbale sau fizice de mică intensitate, în violenţe, unele chiar grave, fapt care face imposibilă prevenirea lor situaţională, dar face imperativ necesară abordarea prevenirii sociale (prevenirea prin dezvoltare mintală/socializare şi prevenirea comunitară).

·         Factorii care favorizează producerea incidentelor violente cu implicarea minorilor, sunt:

-  Individuali: psihologici, absenteism şcolar, discriminare (de gen, socială, etnică), probleme de sănătate.

-          Familiali: tipul familiei (organizată, dezorganizată, monoparentală, conflictuală), modul de educaţie (slabeducogenă sau neglijare, relaţii slabe cu şcoala şi cadrele didactice), părinţi absenţi ca urmare a lucrului în străinătate sau ca urmare a executării unor pedepse privative de libertate.

-          Ce ţin de mediul şcolar: atitudine proactivă a cadrelor didactice, organizarea serviciului de permanenţă pe unitatea de învăţământ, dificultăţi de comunicare profesori-elevi, lipsa permanenţei psihologilor în şcoli, deficienţe ale sistemului de pază .

-          Comunitate: anturaj, mediatizare excesivă a modelelor negative

·         Dacă nu putem controla conflictele, putem controla răspunsul instituţional la acestea.

·         Există o problemă în împărţirea responsabilităţilor între instituţii („comoditate socială”), care face ca intervenţia preventivă să pară dezorganizată  şi fără eficacitate.

·         Copiii percep această „dezorganizare” ca pe o permisiune, şi îşi încearcă limitele. În cazul în care sancţiunea întârzie să apară, ei practică „antrenamentul în violenţă”, recurgând la metode din ce în ce mai violente.

 

UNDE VREM SĂ AJUNGEM?

·         Realizarea unei evidente unitare, pe baza unei fişe unice de înregistrare şi monitorizare, a a actelor de violenţă, inclusiv a contravenţiilor si a infracţiunilor,  în care sunt implicaţi minori (înregistrate în interiorul/proximitatea unităţilor de învăţământ, în spaţii publice sau în familie), gestionată unitar.

·         Fiecare elev să fie monitorizat pe parcursul întregului a şcolar,  în context educaţional, familial şi social, prin completarea unei fişe psihopedagogice de către psihologul şcolii, în cooperare cu profesorul diriginte, familia elevului şi celelalte instituţii cu rol în protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

·         Asigurarea activităţii de consiliere psihopedagogică permanentă, în toate unităţile de învăţământ, prin intermediul psihologilor şcolari şi ai voluntarilor din cadrul ONG.

·         Încheierea unui parteneriat între scoală şi instituţiile cu responsabilităţi în protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu reprezentare la nivel local, firma de pază şi asociaţia de părinţi, prin care:

- să se înfiinţeze un grup multidisciplinar, interinstituţional, cu rol în gestionarea stării de siguranţă din unitatea de învăţământ.

- acesta să stabilească procedura de intervenţie preventivă în cazul existenţei unor conflicte latente sau identificării unui cumul de factori favorizanţi (o clară împărţire a sarcinilor şi a responsabilităţilor).

- să realizeze, anual, o diagnoză la nivelul unităţii de învăţământ, prin care să se cunoască şi să se îndepărteze factorii care au favorizat producerea incidentelor violente în anul precedent.

- să existe obligativitatea anunţării Poliţiei de către cadrele didactice/asistenţii medicali/psihologii şcolii în cazul în care există suspiciuni de violenţă în familie, cu implicarea elevilor.

- să identifice elevii care absentează de la cursuri şi să aplice măsuri pentru reinserţia lor şcolară, în parteneriat cu familiile acestora.

- să identifice elevii cu probleme de adicţie şi să colaboreze cu unităţile medicale specializate, în parteneriat cu familiile acestora.

 - să reprezinte un punct focal, pentru unitatea de învăţământ, în care informaţia să circule spre/de la elevi.

·         Să existe o informare permanentă, în dublu sens, între instituţiile cu rol în protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi elevi (un site pe care să fie promovate permanent şi reactualizate legislaţia, telefoanele de urgenţă, ofertele de timp liber adresate minorilor, precum şi un forum de discuţii).

·         Să fie derulate proiecte/campanii de informare publică, numite „bune practici”, dintre cele

care au avut succes (pe grupuri-ţintă), care să fie susţinute de toate instituţiile, inclusiv financiar, de către consiliile locale. Aceste campanii vor fi hotărâte în prima lună a anului şi ele se vor derula tot anul, prin cooptarea partenerilor media.

OBIECTIVE SECTORIALE

·         Integrarea bazelor de date privind incidente violente,  cu implicarea minorilor

·         Intervenţia preventivă integrată, în echipă multidisciplinară

·         Îmbunăţăţirea nivelului de informare al minorilor

·         Creşterea interesului comunităţilor locale pentru nevoile membrilor săi

·         Adaptarea legislaţiei în domeniu la situaţia reală

ACTIVITĂŢI

·         Integrarea bazelor de date privind incidente, cu implicarea minorilor

Activităţi:

-    Crearea unei fişe unice de înregistrare şi monitorizare a incidentelor violente în care au fost implicaţi minorii.

Termen:  septembrie  2011

Cine realizează: DGPMB, ISMB, DGJMB, Poliţii                                                                                                  locale de sector şi  Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti

Cine răspunde: ISMB

- Realizarea unei evidenţe unitare - în urma completării fişei unice de inregistrare şi monitorizare - a  incidentelor violente în care sunt implicaţi minori (înregistrate în interiorul/proximitatea unităţilor de învăţământ, în spaţii publice sau în familie), gestionată în comun.

Termen: pe parcursul anilor şcolari

Cine realizează: DGPMB, ISMB, DGJMB, Poliţii                                                                                                  locale de sector şi Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti

Cine răspunde: ISMB

- Monitorizarea fiecărui elev, în context educaţional, familial şi social, prin completarea fişei individuale psihopedagogice,  de către psihologul şcolii, în cooperare cu profesorul diriginte, familia elevului şi celelalte instituţii cu rol în protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Termen: anual, in octombrie

Cine realizează: unităţile de învăţământ, DGASPC

Cine răspunde: ISMB

-    Stabilirea factorilor de risc privind producerea incidentelor violente, în mediul şcolar. 

Termen: anual, la 15 septembrie

Cine realizează: ISMB, DGPMB, DGASPC, DGJMB, Poliţiile locale de sector

Cine răspunde: ISMB

-     Realizarea unei analize, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, cu privire la incidentele produse în anul şcolar anterior şi măsurile care au fost luate/urmează a fi luate pentru prevenirea acestora.

Termen: anual, în octombrie

Cine realizează: unităţile de învăţământ, secţiile de poliţie,  DGASPC, DGJMB

Cine răspunde: directorii unităţilor de învăţământ

·         Intervenţia integrată, în echipă multidisciplinară, pentru prevenirea cazurilor de delincvenţă juvenilă şi victimizarea minorilor.

Activităţi:

- Formarea echipelor interinstituţionale (comisiile pentru monitorizarea şi diminuarea violenţei în mediul şcolar).

Termen: anual, în luna septembrie

Cine realizează: secţiile de poliţie, unităţile de învăţământ, DGASPC, poliţiile locale de sector, asociaţiile de părinţi, firmele de pază, autorităţile publice locale

Cine răspunde: directorii unităţilor de învăţământ

- Încheierea unui parteneriat la nivel local (în formă scrisă, după un model prestabilit) între unităţile de învăţământ - secţia de poliţie – poliţia locală de sector- autoritatea publică locală - asociaţiile de părinţi - alte instituţii cu rol în promovarea şi protecţia drepturilor copilului, cu sarcini clare pentru fiecare partener.

Termen: anual, în luna octombrie

Cine realizează: unităţile de învăţământ, secţiile de poliţie, DGASPC, poliţiile locale de sector, asociaţiile de părinţi, firmele de pază, autorităţile publice locale, ONG

Cine răspunde: ISMB

- Creşterea abilităţii de intervenţie a echipelor multidisciplinare (traininguri de formare şi perfecţionare pentru identificarea situaţiilor cu risc şi gestionarea conflictelor).

 

Termen: anual, în luna noiembrie

Cine realizează: secţiile de poliţie, unităţile de învăţământ, DGASPC, Poliţiile locale, asociaţiile de părinţi, firmele de pază, autorităţile publice locale, ONG

Cine răspunde:  ISMB în colaborare cu ONG-uri

-          Identificarea de „bune practici” privind educaţia preventivă (campanii şi proiecte care au înregistrat rezultate).

Termen: anual, în luna octombrie

Cine realizează:DGPMB, ISMB, DGJMB, DGASPC, ONG

Cine răspunde: DGPMB, Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii, ISMB

-          Implementarea programelor/proiectelor/campaniilor care au avut eficacitate, prin implicarea tuturor instituţiilor şi organizaţiilor cu rol în protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Termen: permanent, începând din octombrie

Cine realizează: secţiile de poliţie, unităţile de învăţământ, DGASPC, Poliţiile locale, asociaţiile de părinţi, firmele de pază, autorităţile publice locale, ONG

Cine răspunde: ISMB, DGPMB

·         Îmbunătăţirea nivelului de informare a minorilor

Activităţi:

-          Diversificarea canalelor de comunicare cu elevii, familiile lor şi cadrele didactice (crearea unui site specializat); informare pe site.

Termen: ianuarie 2012

Cine realizează: ONG, unităţi de învăţământ, universităţi, mediul privat, toate instituţiile cu competenţe în domeniu

Cine răspunde: Partener atras (universitate sau mediul privat)

-          Crearea unei baze documentare cu caracter educativ-preventiv (broşuri, pliante, jocuri) şi punerea la dispoziţia unităţilor de învăţământ şi a practicienilor, prin postare pe site.

Termen: ianuarie  2012, apoi cu caracter permanent

Cine realizează: ISMB, DGPMB, DGJMB, DGASPC. ONG, mediul privat, universităţi

Cine răspunde: DGPMB- Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii

-    Crearea unui centru de informare preventivă; informare publică.

Termen: ianuarie 2012

Cine realizează:toate instituţiile, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale

Cine răspunde: Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti

-          Realizarea unei campanii de comunicare publică, prin intermediul mass-media.

Termen: din ianuarie 2012

Cine realizează:toate instituţiile, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale, ONG

Cine răspunde: Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti

·         Creşterea interesului comunităţilor locale pentru nevoile membrilor săi.

Activităţi:

-          Identificarea şi sprijinirea familiilor cu risc de marginalizare, pentru prevenirea abandonului şcolar al copiilor.

Termen: permanent, după completarea formularelor de anamneză (din decembrie)

Cine realizează: unităţile de învăţământ, DGASPC, autorităţi locale

Cine răspunde: DGASPC sectoarele 1-6

-  Asigurarea activităţii de consiliere psihopedagogică permanentă, în toate unităţile de învăţământ, prin intermediul psihologilor şcolari şi ai voluntarilor din cadrul ONG. 

Termen: din anul şcolar 2012-2013.

Cine realizează:ISMB, ONG, Consiliul local al Municipiului Bucureşti/direcţia Spitalelor, DSP

Cine răspunde:ISMB

-          Sprijinirea tinerilor pentru accesul pe piaţa muncii.

Termen: anual, în lunile mai, iunie

Cine realizează: unităţile de învăţământ, AJOFM, mediul privat

Cine răspunde: AJOFM

-          Crearea unor spaţii pentru activităţi de timp liber (informatică, vizionări filme, teatre, bibliotecă, sport); punerea la dispoziţia copiilor a celor existente în prezent, pe timpul vacanţelor şcolare.

Termen: 2016

Cine realizează: autorităţile publice locale, mediul privat

Cine răspunde: consiliile locale, direcţiile de învăţământ din primării

·         Adaptarea legislaţiei în domeniu la situaţia reală

Activităţi:

-          Identificarea actelor normative care nu mai sunt de actualitate.

Termen: anual, în ianuarie

Cine realizează:DGPMB, DGJMB, ISMB, Poliţiile locale, DGASPC, ONG

Cine răspunde:Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti

-          Formularea unor propuneri de acte normative şi înaintarea acestora spre adoptare potrivit competenţelor legislative.

Termen: anual, în iunie

Cine realizează:DGPMB, DGJMB, ISMB, Poliţiile locale, DGASPC, ONG

Cine răspunde:Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

II. STRATEGIA SECTORIALĂ DE PREVENIRE A

VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

 

UNDE SUNTEM?

·         Fiecare instituţie are propria bază de date, astfel încât numărul real al victimelor nu se cunoaşte cu exactitate.

·         Anual, se constată în jur de 200 de infracţiuni circumscrise domeniului, în timp ce peste 600 de infracţiuni sesizate nu găsesc finalitate judiciară, în special ca urmare a retragerii plângerii de către victime, ceea ce înlătură răspunderea penală a agresorului.

·         Studii sociologice arată că  procentul real al victimelor se situează în jurul a 18,4% din populaţia României(Sursa: CURS).

·         Legislaţia este greoaie şi nu ajută la respectarea drepturilor fundamentale ale victimelor.

·         Victimele sunt cele care părăsesc locuinţa comună, împreună cu copiii, în condiţiile în care numărul locurilor în adăposturi este limitat, iar accesul greoi.

·         Spitalele şi unităţile de învăţământ nu au obligaţia de a sesiza Poliţia în cazul violenţelor în familie.

·         Certificatele medico-legale trebuie plătite de victimă.

·         Lucrul în echipă multidisciplinară se face pe baze relaţionale şi nu ca urmare a unei proceduri clare.

·         Comunităţile locale nu se implică suficient de mult în asigurarea climatului de linişte al comunităţii.

·         Victimele nu au informaţii despre servicii, adăposturi, şi nu găsesc soluţii („neputinţa învăţată”).

·         Numai intervenţia statului nu este suficientă, deoarece există posibilitatea alocării de bani doar pentru circa 1% dintre victime.

·         Instituţiile iniţiază campanii de informare, slab susţinute de mass-media; evaluarea lor este limitată sau lipseşte cu desăvârşire.

UNDE VREM SĂ AJUNGEM?

·         Să existe o bază de date comună în care fiecare victimă să aibă un număr unic de înregistrare, indiferent cărei instituţii i se adresează; baza de date să fie gestionată la nivel unitar, pentru scop statistic dar şi pentru urmărirea istoricului victimei şi găsirea de soluţii.

·         Să existe o procedură unitară, integrată,  de lucru în cazurile de violenţă domestică.

·         Să existe o legislaţie modernă, flexibilă, în acord cu practicile internaţionale, care să respecte drepturile fundamentale ale omului

·         Fiecare unitate de învăţământ să beneficieze, pe toată durata cursurilor, de serviciile unui psiholog; acesta să colaboreze permanent cu psihologii DGASPC.

·         Să se realizeze traininguri ale echipelor multidisciplinare la nivel de sector.

·         Victima să se poată adresa instituţiilor 24 de ore din 24.

·         Comunitatea locală să aloce fonduri pentru îmbunătăţirea serviciilor.

·         Dezvoltarea serviciilor şi redimensionarea adăposturilor să se facă potrivit unei analize privind nevoile reale.

·         Să se realizeze un site pe care să fie promovate permanent şi reactualizate serviciile, legislaţia, telefoanele de urgenţă, precum şi un buton roşu de urgenţă care să facă trimiterea automată în baza de date unică.

·         Să fie selectate campanii de informare publică, dintre cele care au avut succes (pe grupuri-ţintă), care să fie susţinute de toate instituţiile, inclusiv de către consiliile locale. Aceste campanii se vor derula tot anul, prin cooptarea partenerilor media.

OBIECTIVE SECTORIALE

·         Integrarea bazelor de date privind violenţa în familie

·         Intervenţia preventivă integrată, în echipă multidisciplinară, în cazurile de violenţă în familie

·         Îmbunătăţirea nivelului de informare al victimelor

·         Creşterea interesului comunităţilor locale pentru nevoile membrilor săi

·         Adaptarea legislaţiei în domeniu la situaţia reală

ACTIVITĂŢI

·         Integrarea bazelor de date privind violenţa în familie

Activităţi:

-    Crearea unei fişe multidisciplinare de înregistrare a cazurilor de violenţă în familie.

Termen:  decembrie 2011

Cine realizează: DGPMB, ISMB, Poliţii                                                                                                locale de sector, DGASPC, DSP – Serviciul Ambulanţă, Spitalele de urgenţă, IML

Cine răspunde: DGASMB

 

-          Completarea fişelor de către instituţiile sesizate, potrivit competenţelor şi integrarea lor într-o bază de date unică.

Termen: permanent, din ianuarie 2012

Cine realizează: DGPMB, ISMB, Poliţii                                                                                               locale de sector, DGASPC, DSP – Serviciul Ambulanţă, Spitalele de urgenţă, IML

Cine răspunde: DGASMB

·         Intervenţia integrată, în echipă multidisciplinară, pentru prevenirea cazurilor de violenţă în familie

Activităţi:

- Formarea echipelor interinstituţionale, la nivelul sectoarelor.

Termen: anual, în luna ianuarie

Cine realizează: secţiile de poliţie, unităţile de învăţământ, unităţile medicale, DGASPC, Poliţiile locale de sector, ONG

Cine răspunde: DGASPC sectoarele 1-6

- Creşterea abilităţii de intervenţie preventivă a echipelor multidisciplinare (traininguri de formare şi perfecţionare a echipelor multidisciplinare constituite la sector).

Termen: anual, în luna februarie

Cine realizează: secţiile de poliţie, unităţile de învăţământ, unităţile medicale, DGASPC, Poliţiile locale de sector şi Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti

Cine răspunde: DGPMB în colaborare cu Fundaţia „Sensiblu”, Asociaţia Profesională a Mediatorilor din România, ADRA

-          Identificarea de „bune practici” privind educaţia preventivă (campanii/proiecte care au avut eficacitate).

Termen: anual, în luna octombrie

Cine realizează: toate instituţiile şi organizaţiile membre ale grupului de lucru constituit prin ordin al Prefectului

Cine răspunde: DGPMB, Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii

-          Implementarea programelor/proiectelor/campaniilor care au avut eficacitate, prin implicarea tuturor instituţiilor şi organizaţiilor cu rol în prevenirea violenţei în familie.

 

Termen: anual, din octombrie

Cine realizează: toate instituţiile şi organizaţiile membre ale grupului de lucru constituit prin ordin al Prefectului

Cine răspunde: DGASMB

·         Îmbunăţăţirea nivelului de informare al victimelor

Activităţi:

- Diversificarea canalelor de comunicare cu victimele violenţelor în familie şi profesioniştii în domeniu (crearea unui site specializat); informare pe site.

Termen: cu începere din ianuarie 2012

Cine realizează: ONG, unităţi de învăţământ, universităţi, mediul privat, toate instituţiile cu competenţe în domeniu

Cine răspunde: Partener atras (universitate, mediul privat)

-          Realizarea unei campanii de comunicare publică, prin intermediul mass-media.

 Termen: din ianuarie 2012

Cine realizează: toate instituţiile şi organizaţiile membre ale grupului de lucru constituit prin ordin al Prefectului, mass-media, ONG

Cine răspunde: Instituţia Prefectului Municipiului

Bucureşti

-          Crearea unei baze documentare cu caracter educativ-preventiv (broşuri, pliante etc.) şi punerea la dispoziţia cetăţenilor şi a practicienilor, prin postare pe site.

Termen: ianuarie  2012, apoi cu caracter permanent

Cine realizează: ISMB, DGPMB, DGASPC, ONG, mediul privat, universităţi

Cine răspunde: DGPMB- Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii

-    Crearea unui centru de informare preventivă; informare publică.

Termen: ianuarie 2012

Cine realizează:toate instituţiile, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale

Cine răspunde: Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti

 

 

·         Creşterea interesului comunităţilor locale pentru nevoile membrilor săi

Activităţi:

-          Identificarea copiilor din familiile conflictuale (victime pasive sau active) şi includerea lor în sistemul local de asistenţă.

Termen: permanent, cu începere din  ianuarie 2012

Cine realizează: DGASPC, DGPMB, unităţile de învăţământ, Poliţiile locale de sector, ONG

Cine răspunde: DGASMB

-          Stabilirea necesarului de servicii pentru victime şi agresori.

Termen: octombrie 2012

Cine realizează: toate instituţiile şi organizaţiile membre ale grupului de lucru constituit prin ordin al Prefectului

Cine răspunde: DGASMB

-          Introducerea în bugetele consiliilor locale a sumelor de bani necesare dezvoltării reţelei de servicii, în conformitate cu nevoia reală identificată.

Termen: in fiecare an, în noiembrie. Începând cu 2012

Cine realizează: consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti

Cine răspunde: Instituţia Prefectului Municipiului

Bucureşti

-          Dezvoltarea reţelei de servicii pentru victime şi agresori, în conformitate cu nevoia reală identificată.

Termen: din ianuarie 2013

Cine realizează: instituţii publice şi private, ONG, consiliile locale

Cine răspunde: Instituţia Prefectului Municipiului

Bucureşti

·         Adaptarea legislaţiei în domeniu la situaţia reală

Activităţi:

-          Identificarea actelor normative care nu mai sunt de actualitate.

Termen: anual, în ianuarie

Cine realizează: toate instituţiile şi organizaţiile membre ale grupului de lucru constituit prin ordin al Prefectului

Cine răspunde: Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti

-          Formularea unor propuneri de acte normative şi înaintarea acestora spre adoptare potrivit competenţelor legislative.

Termen: anual, in iunie

Cine realizează: toate instituţiile şi organizaţiile membre ale grupului de lucru constituit prin ordin al Prefectului

Cine răspunde:Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti

 

 

III. STRATEGIA SECTORIALĂ DE SIGURANŢĂ STRADALĂ

 

UNDE SUNTEM?

·         Problemele de infracţionalitate care-i afectează cel mai mult pe bucureşteni – potrivit sondajelor de opinie realizate de diferite institute -  sunt cele de mică criminalitate: furt din buzunare, genţi, furturile din auto şi tâlhăriile. Cea mai nesigură zonă a fost indicată strada, în  special noaptea.

·         Statistic vorbind, criminalitatea stradală este în creştere, în special în ceea ce priveşte furturile (din auto, din societăţi comerciale); cresc furturile de componente auto (oglinzi, ştergătoare de parbriz, capace de roţi).

·         Deşi nu este parte a criminalităţii stradale, furturile din locuinţe sunt importante din perspectiva siguranţei urbane. Un număr mare de astfel de furturi se comit „prin împrietenire”, victimele fiind în general persoane vârstnice. 70% din furturi se comit în apartamente.

·         Bunurile furate se vând în târguri, pieţe, în case de amanet sau pe Internet. Altele se dau la schimb pentru droguri.

·         Există infracţiuni sezoniere (tâlhăriile prin smulgere, uneori furturile din locuinţe); în zilele lucrătoare, agresivitatea în trafic este mai pronunţată.

·         Imprudenţa pietonilor continuă să fie una dintre principalele cauze ale accidentelor rutiere.

·         Urmare a absenteismului şcolar ridicat şi al neimplicării părinţilor, mulţi copii devin victime sau autori de infracţiuni, în spaţii publice. Consumul de alcool şi, uneori, droguri, sunt condiţii favorizante.

·         Alţii învaţă în familie sau pe stradă tehnici de reuşită infracţională, de la persoane care au ispăşit pedepse privative de libertate.

·         Copiii sunt cele mai frecvente victime ale tâlhăriilor comise cu armă albă. Dorinţa acestora de a purta armă este manifestă.

·         Există o slabă cunoaştere a factorilor favorizanţi comiterii infracţionalităţii, la nivel de mici comunităţi dar şi o slabă cunoaştere a nevoilor populaţiei.

·         Se remarcă numărul mare al beneficiarilor serviciilor de siguranţă, în raport cu numărul celor care asigură strada.

·         În condiţiile în care activitatea de prevenire a criminalităţii nu este bugetată, se constată lipsa canalelor permanente de distribuţie către populaţie a mesajelor preventive care, coroborată cu lipsa de obligativitate a firmelor multimedia private şi a mass-media de a transmite campaniile sociale în regim de gratuitate, conduc la un deficit de informare a populaţiei în timp util.

·         Se constată şi un dezinteres al multor firme private privind autoprotecţia.

·         Responsabilitatea pentru menţinerea şi restabilirea ordinii şi liniştii publice revine exclusiv structurilor de ordine publică (Poliţie, Jandarmerie, Poliţie locală); priorităţile se stabilesc pe instituţii (lipsesc priorităţile comune).

·         Capitala se confruntă cu un spirit civic redus al bucureştenilor, doar 10,8% anunţând Poliţia şi dând informaţii acesteia, în calitate de martori.

·         Teama de infracţionalitate nu este proporţională cu dinamica infracţionalităţii, fiind mai mare decât aceasta.

·         Anual, se presupune că circa 15% dintre bucureşteni sunt victime cel puţin ale unei infracţiuni.

UNDE VREM SĂ AJUNGEM?

·         Să fie cunoscute  anual nevoile populaţiei în ceea ce priveşte siguranţa.

·         Să fie stabiliţi anual, la nivelul Capitalei, într-o concepţie unitară, factorii de risc în domeniul siguranţei stradale.

·         Să fie stabilite priorităţi instituţionale comune, în funcţie de dinamica infracţionalităţii şi “agenda cetăţeanului”.

·         Instituţiile să ţină pasul cu infracţionalitatea, comunicând către populaţie mesaje în timp util.

·         Să existe o reţea de distribuţie a mesajelor care să fie independentă de factorul financiar

-  Să se realizeze o producţie de materiale publicitare flexibilă, adaptabilă schimbărilor intervenite în infracţionalitate

-          10% dintre mesajele transmise prin TV-screen, televizoare RATB, televizoare metrou să fie campanii sociale privind siguranţa stradală

-          Să existe un site pe care să fie difuzate permanent tendinţele criminalităţii şi materiale de pregătire antiinfracţională şi antivictimală a populaţiei

-          Să existe o reţea de voluntari care să aducă informaţia din comunităţi şi să disipeze informaţia în comunităţi

-          Să existe o bază de date cu societăţi comerciale vulnerabile fenomenului infracţional (e-mailuri)

-          Pe aceste e-mailuri să fie transmise periodic materiale de informare cu caracter preventiv (newsletter).

-          Să existe protocoale de colaborare cu mass-media, în vederea preluării şi difuzării materialelor preventive în regim de campanie socială.

-          Să fie editată anual o revistă a Prevenirii – raport public privind fondurile consumate şi activităţile realizate.

-          Să fie postate informaţii preventive pe Facebook, Twitter, Hi5, prin campanii publicitare 2.0.

OBIECTIVE SECTORIALE

·         Integrarea bazelor de date privind siguranţa stradală

·         Intervenţia preventivă integrată, în echipă multidisciplinară

·         Informarea potenţialelor victime, în timp util

·         Creşterea interesului comunităţilor locale pentru nevoile membrilor săi

·         Adaptarea legislaţiei în domeniu la situaţia reală

ACTIVITĂŢI

·         Integrarea bazelor de date privind siguranţa stradală

Activităţi:

- Cunoaşterea infracţionalităţii stradale: dinamică, tipuri, cauze şi condiţii favorizante, profil victime şi autori, zone cu risc criminogen.

 

Termen: trimestrial

Cine realizează: DGPMB, DGJMB, Poliţii locale de sector şi Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti

Cine răspunde:DGPMB

-          Cunoaşterea nevoilor populaţiei privind siguranţa stradală (realizarea unei cercetări sociologice).

Termen: anual, în luna mai

Cine realizează: DGPMB, Poliţii locale de sector, ONG, voluntari

Cine răspunde:DGPMB

·         Intervenţia preventivă integrată, în echipă multidisciplinară

- Crearea unei reţele de voluntari care să aducă informaţii din comunităţi către autorităţile locale şi să transmită informaţii de interes public, de la autorităţile locale către comunităţi.

Termen: decembrie 2011, apoi caracter permanent

Cine realizează: toate instituţiile membre ale grupului de lucru, constituit prin ordin al Prefectului, pentru elaborarea strategiei de prevenire

Cine răspunde: consiliile locale

-          Formarea reţelei de voluntari, prin traininguri.

            Termen: anual, în luna ianuarie

            Cine realizează: DGASMB, DGPMB, Poliţii locale de sector

                        Cine răspunde:DGPMB

- Identificarea vulnerabilităţilor de mediu (zone neiluminate, străzi deteriorate etc.); informarea autorităţilor cu responsabilităţi în domeniu.

            Termen: permanent, din februarie 2012

            Cine realizează: voluntarii, consiliile locale

                        Cine răspunde: consiliile locale

-          Transmiterea informaţiei preventive de la autorităţi către membrii comunităţii.

Termen: permanent, din februarie 2012

Cine realizează: voluntarii, DGPMB, DGJMB, Poliţiile locale de sector şi Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti

Cine răspunde:DGPMB

-          Crearea unei baze documentare cu caracter educativ-preventiv (broşuri, pliante, jocuri) şi punerea la dispoziţia voluntarilor şi comunităţii, prin postare pe site.

Termen: ianuarie  2012, apoi cu caracter permanent

Cine realizează: ISMB, DGPMB, DGJMB, DGASPC. ONG, mediul privat, universităţi

Cine răspunde: DGPMB- Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii

-    Crearea unui centru de informare preventivă; informare publică.

Termen: din  ianuarie 2012

Cine realizează:toate instituţiile, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale

Cine răspunde: Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti

·         Informarea potenţialelor victime, în timp util

Activităţi:

-          Crearea unei reţele de distribuţie a materialelor preventive (stradal- TV- screen, mijloace de transport în comun, mass-media etc.).

Termen:  martie  2012

Cine realizează: consiliile locale

Cine răspunde: Instituţia Prefectului Municipiului

Bucureşti

-          Transmiterea informaţiei pe canalele formate, în funcţie de specificul zonei şi a infracţionalităţii.

Termen: din aprilie 2012

Cine realizează: DGPMB, consiliile locale

Cine răspunde:DGPMB

-    Diversificarea canalelor de comunicare cu cetăţenii (crearea unui site specializat, care să conţină: sfaturi preventive, informaţii utile legate de: locuri de muncă, servicii pentru persoane dependente de substanţe, programe de timp liber etc.); informare pe site.

Termen: ianuarie 2012

Cine realizează: ONG, unităţi de învăţământ, universităţi, mediul privat, toate instituţiile cu competenţe în domeniu

Cine răspunde: Partener atras (universitate sau mediul privat)

-          Crearea unui sistem electronic de informare a agenţilor comerciali (transmise electronic pe adresa de e-mail); transmiterea informaţiilor preventive.

Termen: din martie 2012

Cine realizează: DGPMB, Poliţiile locale de sector şi Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti, mediul privat

Cine răspunde:DGPMB

·         Creşterea interesului comunităţilor locale pentru nevoile membrilor săi (activarea spiritului civic).

Activităţi:

-          Remedierea vulnerabilităţilor de mediu identificate.

Termen: din martie 2012

Cine realizează: consiliile locale

Cine răspunde: Consiliul General al Municipiului Bucureşti

-          Identificarea de „bune practici”privind proiecte şi campanii derulate, având ca scop siguranţa stradală.

Termen: anual, în luna ianuarie

Cine realizează: toate instituţiile

Cine răspunde: DGPMB, Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii

-          Implementarea unor proiecte/campanii de informare stradală, bazate pe „bunele practici”.

Termen: permanent

Cine realizează: toate instituţiile membre ale grupului de lucru constituit prin ordin al Prefectului,  consiliile locale, Asociaţia Habitat, alte ONG

Cine răspunde: DGPMB, Serviciul de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii

·         Adaptarea legislaţiei în domeniu la situaţia reală

Activităţi:

-          Identificarea actelor normative care nu mai sunt de actualitate.

Termen: anual, în ianuarie

Cine realizează:DGPMB,ISMB, DGASMB, DGASPC, SGJMB, Poliţiile locale, ONG

Cine răspunde:Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti

-          Formularea unor propuneri de acte normative şi înaintarea acestora spre adoptare potrivit competenţelor legislative.

Termen: anual, în iunie

Cine realizează:DGPMB,ISMB, DGASMB, DGASPC, SGJMB, Poliţiile locale de sector şi Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti, ONG

Cine răspunde:Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

L. INSTITUŢII CARE APLICĂ PREZENTA STRATEGIE

Sub coordonarea Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti

Direcţia Generală de Poliţie  

A Municipiului Bucureşti

 

Direcţia Generală de Jandarmerie

a Municipiului Bucureşti

 

Poliţia locală a Municipiului Bucureşti

 

Poliţiile locale sectoarele 1-6

 

Direcţia Generală de Asistenţă Socială

a Municipiului Bucureşti

 

Direcţiile Generale de Asistenţă Socială

 şi Protecţia a Copilului sectoarele 1-6

 

Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti

 

Direcţia de Sănătate Publică

 

Agenţia Municipală de Ocupare a Forţei de Muncă

 

Organizaţia „Salvaţi copiii!”

Fundaţia Sensiblu

Asociaţia Profesională a Mediatorilor din România

ADRA

Asociaţia „No Abuse”

Asociaţia „Habitat”

Equilibre

 

 

Link-uri